Apiterapia

Apiterapia este o metodă de tratament care folosește produsele stupului. Este o metodă foarte veche, răspândită în toate regiunile lumii. Produsele stupului sunt leacuri naturale de mare efect, ce pot fi folosite și în scop preventiv.

Apiterapia

Mierea

Probabil mierea este cel mai dulce și mai bun aliment și leac natural, folosit încă de acum mii de ani în urmă. Minunata licoare are însușirea de a hrăni, tonifia și energiza organismul. Este sedativă, antiseptică, antianemică, diuretică.

Mierea conține apă, glucide (fructoză, glucoză, zaharoză, maltoză), proteine, aminoacizi, substanțe minerale (calciu, cupru, magneziu, siliciu, fosfor, mangan etc.), vitamine (B1, B2, B6, B5, K, C), grăunțe de polen, substanțe antibiotice etc. Cea mai bogată în virtuți este mierea polifloră. Fiecare tip de miere este însă indicată, cu precădere, pentru tratarea anumitor afecțiuni.

Culoarea mierii variază în funcție de compoziție și florile din care s-a recoltat polenul și nectarul. Astfel, ea trece de la galben pal până la auriu spre roșcat și chiar maroniu, în cazul mierii de mană și de conifere.

Consumul de miere este contraindicat celor care au alergie la polen, precum și celor care au anumite afecțiuni pancreatice. În alimentația sugarilor mierea se va administra numai sub supraveghere medicală.

Polenul

Este recoltat și preparat de către albine și folosește la hrănirea puietului. Grăuncioarele de polen pot fi divers colorate, de la galben, până la maroniu. După ce este recoltat, polenul se poate păstra 2 ani, apoi el își pierde valoarea terapeutică. Polenul este bogat în proteine, grăsimi, zaharuri, substanțe minerale, pigmenți și fermenți. De asemenea, în compoziția lui sunt prezente vitamine: A, B, E, P, unii hormoni, antioxidanți, enzime antibiotice.

Având o valoare nutritivă mare, polenul este folosit ca accelerator al creșterii, de aceea se administrează numai la indicațiile medicului. Acesta se poate administra sub formă de granule, de pulbere, obținută prin măcinarea granulelor, sau pastă, numită și păstură, care este cea mai activă din punct de vedere al virtuților terapeutice. Păstura se pune la frigider, pentru că altfel își pierde proprietățile.

Polenul este indicat în anemii, stări de slăbire și epuizare, oboseală, ca stimulent al activității sexuale, ca factor de creștere. Administrarea lui este contraindicată în alergii, afecțiuni psihice, în obezitate, diabet și boli endocrine.

Propolisul

Propolisul este o substanță cleioasă, cerată, parfumată, pe care albinele o adună din mugurii unor plante - plop, castan, cireș, conifere - o prelucrează, adăugându-i secreții proprii și-i măresc astfel însușirile antibacteriene.

Propolisul conține uleiuri vegetale, minerale (fier, cupru, zinc, mangan) și multe rășini vegetale, care-i dau un miros specific. Este o substanță antiseptică și antibiotică. Se consumă ca atare, cantitatea echivalentă unui bob de mazăre pe zi, în afecțiuni pulmonare și pentru întărirea sistemului imunitar. Tinctura de propolis se folosește în aplicații externe, pentru ungerea rănilor greu vindecabile, a gingiilor afectate de parodontoză, a aftelor și eczemelor. Propolisul are efect anesteziant în cazul durerilor dentare.

Lăptișorul de matcă

Este un produs care folosește la hrănirea larvelor de albine. Este secretat de albinele lucrătoare și cu el este hrănită și matca stupului. Este foate bogat în proteine și aminoacizi: arginina, leucina și tirizina, substanțe antibiotice, minerale și vitamine precum și hormoni feminini, glucide și lipide.

Are rol de întărire și stimulare a creșterii, este antibiotic și folosit ca adjuvant în tratamentul anticanceros. Cu lăptișor de matcă se tratează stările de oboseală și slăbire, întârzierile de creștere, boli ale ficatului și ale inimii, sterilitatea feminină și frigiditatea, infecții virale, reumatism, cancer, afecțiuni dermatologice. Lăptișorul de matcă nu este indicat în hipertiroidă, în toate dereglările glandelor endocrine, în diabet, alergii, afecțiuni psihice.


Publicat de: Autor necunoscut la 2013-06-26 15:30:47


Comentarii