Fragi

Fragii sunt recomandaţi pentru tratarea gutei, litiazei renale, blocajelor sistemului venei porte, precum şi pentru unele afecţiuni ale ficatului şi splinei.

Fragi

Fragii (Fragaria vesca), cunoscuţi şi sub denumirea de căpşuni sălbatice, sunt originari din Emisfera Nordică. Alte nume sub care mai sunt fragii cunoscuţi sunt: capşuni de pădure, căpşuni Europene sau căpşuni Alpine.
Fragii pot fi întâlniţi în pădurile rare, în zonele deluroase, la marginile pădurilor dese, în luminişuri sau la marginile şoselelor. Tolerează orice condiţii de creştere (mai puţin zonele foarte umede sau foarte uscate). Fragii sunt plante perene care se înmulţesc prin vlastari, dar se pot înmulţi şi prin seminţe. Multe animale consumă aceste fructe impraştiind apoi seminţele nedigerate departe de planta de la care s-au hranit, ajutând specia să se răspândească. Sunt plante foarte rezistente care pot supravieţui incendiilor. De asemenea, pot creşte rapid într-o zonă în care a avut loc un incendiu.
Dovezile din timpul săpăturilor arheologice au arătat că fragii erau consumaţi de oameni încă din Epoca de Piatră. Fragii au fost cultivaţi pentru prima dată în Persia. Acolo, fermierii denumeau planta „Toot Farangi”. Seminţele acesteia au fost apoi aduse în Europa, unde fragii au fost intens cultivaţi în secolul al XVIII-lea, când au început sa fie înlocuiţi de căpşuni.
Tufele de fragi tind să-şi piardă vigoarea dupa câţiva ani, din cauza abundenţei de flori şi fructe.
Fragii sunt cultivaţi de unii grădinari ca plante târâtoare, pentru a acoperi pământul, iar alţii sunt cultivaţi cu scop ornamental.


Beneficii asupra sănătății

Fragii sunt recomandaţi pentru tratarea gutei, litiazei renale, blocajelor sistemului venei porte, precum şi pentru unele afecţiuni ale ficatului şi splinei.
Unul din preparatele pe bază de fragi, ceaiul de frunze de fragi, poate fi folosit pentru tratarea litiazei biliare, a afecţiunilor splinei, a hepatitei, diareei, a hemoroizilor, afecţiunilor intestinale, astmului, transpiraţiilor nocturne, putând fi amestecat şi cu alte ceaiuri. Frecarea pistruilor cu suc de fragi poate duce la dispariţia acestora.
Fragii mai sunt recomandaţi şi în combaterea viermilor intestinali şi chiar a teniei.
Datorită efectului diuretic, fructele favorizează eliminarea toxinelor din organism, fiind utile şi in tratamentul eczemelor şi a altor afecţiuni dermatologice.
Fragii şi frunzele acestora curaţă rinichii şi elimină pietrele de la fiere, alungă durerile de dinţi şi cicatrizează leziunile interne.
Aceste fructe mai sunt bune pentru mărirea rezistenţei la căldura şi reducerea tensiunii arteriale. Are efect răcoritor, scade, tensiunea arteriala, tonifică sistemul nervos, combate moleşeala şi astenia. Pentru bolile de ficat (hepatita, hepatita cronica, ciroza) este indicat să se bea suc de fragi. Sucul de fragi stimulează activitatea ficatului si îl drenează, favorizează regenerarea celulei hepatice. Diabetul, guta, valorile crescute ale colesterolului, ateroscleroza - sunt prevenite şi considerabil ameliorate de curele îndelungate de fragi
Pentru tulburările de tranzit intestinal şi contra constipaţiei cronice se asociază fragii cu miere de salcâm şi, chiar înainte de a trece la masa propriu-zisă, la jumatate de oră de la consumarea fragilor, se va bea un pahar cu apă de izvor sau apă plată.


Selectarea și păstrarea

Fragii se pot consuma simpli, fară nici un fel de adaos. În mod exceptional, vor fi asociaţi cu puţină miere de albine, pentru a le mări efectul laxativ, în tratamentul constipaţiei şi a bolilor asociate acesteia. Prin adaugarea de zahăr se anulează efectul de regulator metabolic al fragilor.
Sucul de fragi se prepară simplu- se spală foarte bine fructele şi se zdrobesc cu o furculiţă, până devin ca o pastă, care se pune într-un tifon curat şi se stoarce cu mâna. Se va obţine un suc roşiatic şi foarte parfumat, cu efecte terapeutice excepţionale; restul de fruct care rămâne după stoarcere poate fi folosit la dulceaţă, prăjituri ori îngheţată.


Informații nutriționale

Frunzele fragilor conţin tanin elagic, alcool triterpenic, cvercetina, cvercitrinai citrol, acid silicic, săruri minerale, ulei esenţial, zaharuri şi vitamina C. Fructele conţin proteine, hidraţi de carbon, săruri de potasiu, fosfor, sodiu, calciu, fier, substanţe uleioase, acid salicilic, acid citric, vitamina C şi vitaminele A, B1 si B2. Dintre zaharuri, predomină levuloza, fapt care permite consumarea lor şi de către diabetici.





Comentarii